Articolul se referă la temele:

Mama își educă fiul de una singură. Sfaturile psihologului0

Mama își educă fiul de una singură. Sfaturile psihologului

Familii în care, dintr-un motiv sau altul, mama își crește de una singură fiul, acum sunt destul de multe. Cum să construiești corect relația cu copilul, ce greșeli trebuie evitate? E posibil, în principiu – o femeie să crească un bărbat adevărat? Explică psihologul Eugenia Crupenencova.

Familia este celula societății, care se formează cu scopul unirii a doi oameni ce se iubesc. Aceasta e definiția pe care ne-o oferă dicționarul explicativ și aproximativ același lucru asimilăm încă din copilărie, din diferite surse: de la părinți, rude, de la școală, cărți, filme ș. a. Adesea, această alianță se creează din dorința de a avea copii. Deoarece anume familia e acel loc favorabil, unde copilul dispune de toate oportunitățile de a crește o persoană satisfăcută din punct de vedere emoțional, sănătoasă psihologic și matură.

În teorie se schițează un tablou foarte armonios și frumos. Mama și tata care se iubesc reciproc. Un copil dorit – continuare a acestei iubiri. Plimbări comune, odihnă, educație… eh. În viața reală, lucrurile se aranjează în mod diferit. Alianța formată din doi adulți, persoane deja formate, reprezintă un mecanism destul de complicat, care la o anumită etapă se poate defecta. În rezultat, familia se destramă. Acest lucru poate fi cauzat fie de factori externi (decesul unuia dintre părinți), fie de conflicte în interiorul familiei, ceea ce duce la divorț. Ce e de făcut dacă într-o asemenea familie deja sunt copii?

În cele mai multe dintre cazuri, copiii rămân cu mama. Cu mama ei petrec partea cea mai mare a zilei, iar drept rezultat, anume mama are influență sporită asupra educației copilului. Dacă copilul e fetiță, atunci cei din jur răsuflă cu ușurință: mama cu siguranță va fi capabilă să-i formeze toate abilitățile necesare unei fete. În cazul în care fără de tată rămâne băiatul, situația se înrăutățește considerabil - cum va crește fiul fără tată? Poate ar fi cazul mama ”să rabde”? Sau ar trebui repede să găsească un alt tată, pentru ca feciorul să știe de cuvânt bărbătesc și să simtă mână de bărbat, pentru ca să crească un bărbat adevărat? Fie toate responsabilitățile tatălui vor cădea asupra mamei dezorientate, și ea deja singură nu va mai înțelege cine este … mamă sau tată. În ce situații să iubească, să laude, și când să pedepsească … să fie severă … O problemă dificilă și foarte importantă. Haideți împreună să facem lumină asupra acestei probleme.

După divorț

Divorțul, cu siguranță, este un factor de stres pentru copil. Securitatea sa este subminată, stabilitatea pentru o perioadă de timp se pierde. La etapele incipiente este foarte important mult și uneori de câteva ori, să explici copilului ce se întâmplă și cum vor derula lucrurile în continuare, și ceea ce e cel mai important – el nu poartă nicio vină de situația creată. Mama și tata continuă să-l iubească, dar în continuare vor locui în locuri diferite. În cazul în care conflictul e atât de puternic, încât dialogul dintre părinți este imposibil, atunci ar fi de dorit copilul să fie la curent cu acest fapt. Trebuie să i se explice pe înțelesul său. Sinceritatea, în această chestiune dificilă, treptat va returna copilului simțul pierdut al siguranței și stabilității. Da, întrebări vor fi, și multe. Și lacrimi, și supărare, și probabil, comportament revoltat – e ceva normal. Copilul la fel are nevoie de timp pentru a se adapta cu noua realitate, pentru a înțelege că în viață nu depinde totul de el și că în situația respectivă el nu mai poate schimba nimic. Și rămâne doar să se întristeze. Și să se miște mai departe, dar deja altfel, să învețe mișcări noi. Aceste etape, atât la fetițe, cât la băieței se desfășoară similar.

Mama rămâne mamă

În continuare e mai complicat. Mai corect - nu mai complicat, ci diferit. Fetița rămâne lângă mama, continuă într-un ritm deja cunoscut pentru ea să-și formeze identitatea feminină, iar băiețelul …

Băiețelul se inhibă. Încotro să merg mai departe … cine sunt eu? Unde să mă regăsesc? În ce relații? În această situație, pentru mamă este foarte important totuși să rămână ea însăși. MAMĂ. Care iubește, dar care nici nu-și imaginează ce și cum se produc lucrurile în această lume a băieților. Ce reguli și legi are aceasta. Cum se dezvoltă corpul fiului, cum pot fi soluționate conflictele cu colegii de clasă, cum să curteze fetele. Doar tot ce știe mama, e ceea ce a văzut ea cu ochii proprii … cu alți ochi, cei de femeie.

Aceasta nu semnifică că mama se deconectează complet și se separă de fiu, nu, nu mă refer la aceasta. Aceasta înseamnă că mama e prezentă, își expune punctul de vedere, își face griji, ajută, dar rămâne în rolul său: ”Consider că în această situație e posibil de procedat în felul următor, dar nu știu cum comunică băieții, cum se consideră normal la voi … tu ce crezi?” sau ”Ascultă, eu nu știu cum rezolvă bărbații asemenea conflicte, îl poți suna pe tata/ sau îl putem întreba pe unchiul tău, nașul de botez, vecin, antrenor etc (pe un bărbat).” Formulând și expunând părerea în asemenea mod, mama îi arată fiului că lumea femeilor și a bărbaților se poate diferenția, însă are și puncte comune. Și el, băiatului, e important să observe ce fac bărbații. Să-și formeze gândire de bărbat.

Posibilitatea de a practica sport, la fel ajută băiatul să se simtă în tabăra sa. Să învețe să observe alți bărbați, să concureze cu aceștia, să-și apere granițele, să acționeze conform unor reguli. Mama în nici un caz nu trebuie să-l limiteze de comunicarea cu alți bărbați. Rolul și misiunea ei, constă tocmai în faptul ca treptat și lent să se retragă în ”fundal” și să-și orienteze fiul de la ”sine” spre ei. Spre bărbați. În același timp, continuând să-l iubească și să fie dispusă să-i spele rănile după o luptă nouă.

Ce nu trebuie să faceți în mod categoric

Probabil, la acest punct îmi voi încheia relatarea. Aș fi vrut să mai scriu multe … despre faptul că în nici un caz mama nu trebuie să scalde băiatul (după 7-8 ani, pur și simplu uitați de aceasta). Să-i vorbiți despre problemele feminine pe care le aveți, să vă schimbați haina în prezența copilului, să-l luați în ospeție la ”o prietenă”, să-i povestiți cât de egoiști și nemernici sunt bărbații, și că el neapărat va crește un om bun. Ei și multe altele de așa gen …

Bărbatul trebuie să fie condus în lumea bărbaților de un bărbat. Și vă rog să nu vă faceți griji, dacă în acest moment alături nu este ”bărbatul” dv. Uitați-vă în jur. Ați putea depista un bunic înțelept, un vecin prietenos, un antrenor de treabă sau pe altcineva … o persoană în care ați putea avea încredere, cu care va fi deschis să comunice fiul dv. care e deja mare.

Atunci inima dv. de mamă iubitoare va rămâne cu el, cu fiul. Și el va fi capabil să-și suplinească lăuntricul său anume atât, cât îi va fi necesar. Și să plece. La ei, la bărbați. Cu multă recunoștință față de mama. Pentru că l-a lăsat să plece. L-a ajutat să se orienteze, l-a îndrumat. Și în tot acest timp a continuat și continuă să-l iubească.


Eugenia Crupnencova

Psiholog probleme oncologice, psihoterapeut practician în abordarea-gestalt. Probleme ce se referă la interacțiunea mamă-copil, relații în sistemul familial. Formarea identității mature.

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Eugenia Crupnencova — Psiholog Tel.: 0 673 0-77-66

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Până la 1 an»

Articole populare a rubricii «Până la 1 an»