Apa Buna

Mama și tata au păreri diferite despre educație. 7 pericole și 9 soluții1

Mama și tata au păreri diferite despre educație. 7 pericole și 9 soluții

Atât de frecvent, odată cu apariția în familie a copiilor, între părinți încep conflictele din cauza abordării diferite a educației, pentru că mama consideră a fi "corect așa", iar tata — invers. Expertul nostru, psihologul Natalia Șoșeva, povestește despre principalele pericole ale unei asemenea situații și oferă câteva soluții efective.

De fapt, sunt rare cazurile când părinții au idei similare în materie de educație. În spatele fiecăruia poate fi o experiență absolut diferită, care formează imaginea proprie despre educația copiilor.

Dar să presupunem că în familie este mama care se străduie să educe copilul într-o manieră mai umană, citește diferite articole, cărți. Și este tata, — iar el e absolut altfel.

Și, bineînțeles, soției i-ar putea apărea o dorință imensă de a-și învăța soțul — doar ea cunoaște, ea citește și își dorește atât de mult să creeze în familie un mediu mai prosper pentru copiii săi. Aspirații lăudabile. Dar în încercarea de a învăța soțul cum să se comporte cu copiii, ar putea apărea 6 pericole:

  1. Cu cât este mai mare presiunea soției asupra soțului, cu atât el se opune mai mult acestei influențe.
  2. În cazul în care soția amplifică presiunea, soțul ar putea să se oprească în rebeliune. Apare starea de tensiune în relație, emoții negative unul față de celălalt, ar putea apărea chiar impulsuri de agresivitate.
  3. Dorința soției de a arăta cum e corect, mai ales de față cu copiii, — îi subminează autoritatea, ceea ce nu va fi plăcut nimănui, mai ales unui bărbat.
  4. Survine polarizarea atașamentului copilului, adică mama împreună cu copiii se pomenește de o parte a baricadei, iar tata – în partea opusă. Și imediat în familie apare o ruptură evidentă. Copiilor le este dificil să înțeleagă pe cine să asculte, pe cine să "urmeze". Această situație este în special periculoasă atunci când copiii sunt mici.
  5. În ochii copilului vor fi părinții care permanent concurează. Pentru micuț aceasta ar putea fi o situație destul de complicată și dureroasă, doar el îi iubește pe ambii părinți, iar aceștia nu se pot clarifica care e maniera corectă de comportament față de copil. În această situație, cum să înțeleagă copilul ce "se permite" și ce "se interzice"? Dacă mama, spre exemplu, îi permite să sară pe canapea, iar tata — nu. Și dacă asemenea situații sunt o mulțime? Aceasta într-adevăr devine o povară insuportabilă pentru copil.
  6. Ruptura în cuplu se amplifică, atunci când unul nu-l aude pe celălalt, astfel poate surveni apărarea psihologică. Tuturor le este dificil, în special copiilor.

De multe ori soția interpretează situația în așa fel, de parcă problema constă în soț. "El nu e așa cum trebuie, nu are o abordare corectă, el nu mă ascultă". "Dacă s-ar schimba, totul ar fi bine". Relațiile se înrăutățesc mai mult.

Ce e de făcut?

1. E suficientă o singură atașare reciprocă.

Vestea bună e că copilul, pentru o dezvoltare deplină, pentru conștientizarea sentimentului de siguranță, pentru formarea rezistenței psihologice, are nevoie doar de o sigură atașare reciprocă. Adică, poate fi un singur părinte, care îl va primi pe copil așa cum este acesta. Va crea relații în care copilul va putea manifesta atât emoții bune, cât și "rele", își va putea plânge supărările și tristețea, fără a se teme că va fi vulnerabil, fiind el însuși.

Problema însă apare atunci când copilul în genere nu are un asemenea om și el este nevoit să păstreze în sine toate emoțiile.

2. Mama și tata sunt diferiți.

Copiii sunt capabili să accepte acest lucru de la sine. Cu tata, de exemplu, e vesel să se plimbe cu bicicleta, iar mama întotdeauna îl va alinta și îi va fi milă de el.

Dar dacă apar conflicte în familie, de exemplu, între tată și copil? Nu trebuie, în mod deschis, să luați apărarea copilului, precum și să spuneți celuilalt părinte că nu se poate să procedeze într-un fel sau altul. Astfel nu doar veți submina autoritatea partenerului în ochii copilului, dar și veți afecta copilul. Ar putea apărea polarizarea atașamentului: mama salvează, iar tata e rău. Asemenea abordare va avea efect nu prea benefic asupra relațiilor și dezvoltării copilului.

Mai bine să aveți compasiune față de copil, să-i spuneți: "Da, tata s-a enervat, a avut o zi grea, dar oricum te iubește foarte mult. El sa va calma și neapărat veți construi împreună corăbioara pe care ați început-o ieri. Totul va fi bine." Atunci când aceste cuvinte se spun cu regularitate, copiii rețin și, din punct de vedere psihologic, le este mult mai ușor.

Contribuiți la îmbunătățirea relației dintre tată și copil.

Iar părerea pe care o aveți despre o anumită situație și comportament al partenerului, o puteți exprima mai târziu și între patru ochi.

3. Odihniți-vă — oboseală poate influența extrem de mult asupra relației bune din cuplu.

Există o asemenea chestiune, precum integrarea, echilibrarea sentimentală. De exemplu, atunci când vrem să strigăm, dar ne amintim că în față ne stă persoana iubită și nu vrem să o supărăm și să soluționăm problema într-o asemenea manieră.

Dar integrarea se reduce, dacă resursele emoționale sunt la limite. Și în loc să ne clarificăm calm, - ne putem enerva.

Se mai întâmplă să avem nevoie de ajutor (de la bunicuțe/bunei/bone), pentru ca să dispară pretențiile și să apară lejeritatea în relații. Fie, pur și simplu, alocați ceva timp pentru restabilirea resurselor personale prin mijloacele care vi se potrivesc.

4. Stabiliți contactul înainte de a vorbi despre lucruri importante.

Nu discutați incidentul în timpul certei. Așteptați momentul când vă veți liniști împreună cu soțul și veți fi pregătiți pentru o discuție calmă, obiectivă, fără emoții.

Încercați să evitați tot felul de acuzații, învinuiri, idei moralizatoare, etc. Vorbiți despre sentimentele personale, despre emoții, dorințe. În loc de "Cum poți striga astfel la copii?", spuneți: "Atât de mult îmi displace atunci când în casă se strigă. Mă întristează acest lucru, mă rănește.", "Aș vrea foarte mult ca în familia noastră, conflictele să fie soluționate pe o tonalitate calmă a vocii”.

În acest fel, vor apărea șansele ca partenerul dvs. într-adevăr să vă asculte.

5. Mai bine e să împărtășiți descoperiri, decât cunoștințe teoretice.

Relația de cuplu presupune egalitate, deci cui îi va fi plăcut dacă va fi permanent învățat, controlat și expus drept incompetent?

Așadar, mai bine să vă împărtășiți cu aplicarea cu succes a teoriei în practică. De exemplu, "Știi, dragul meu, ieri a avut loc următoarea situație. Trebuia să fac ordine. Și înainte de a o ruga pe Tania să mă ajute, ne-am așezat împreună, am vorbit puțin, am mai glumit, ne-am îmbrățișat. Apoi am rugat-o să mă ajute. Și, știi ce m-a uimit? De regulă se împotrivește. Iar acum a căzut de acord cu ușurință. Atunci m-am gândit că voi face astfel permanent. De regulă eu doar vin pe la spate și îi spun că ”trebuie de făcut ordine". Dar nici mie nu mi-ar fi plăcută asemenea situație. ”

Deci, nu faceți presiuni, nu vă impuneți poziția. Pur și simplu împărtășiți-vă descoperirile, experiența. Atunci soțul va fi mai pregătit să accepte aceste lucruri și va prelua de la situația respectivă lucruri benefice.

6. Nu controlați alte relații, mai bine lucrați asupra relației dvs. cu copiii.

Găsiți respect față de relația dvs. cu soțul și copiii. Acordați atenție aspectelor pozitive ale interacțiunii lor.

Femeia poate crede că știe mai bine cum se educă corect un copil. Dar, chiar dacă este așa, țineți minte că sunteți parteneri, nu sunteți învățătoarea și mama soțului dumneavoastră.

El are dreptul să construiască o relație cu copiii săi. Nu luați totul asupra voastră. Este important să oferiți soțului posibilitatea de a descoperi experiența proprie. Familiarizați-l cu modalitățile de a interacționa cu copiii. Oferiți-i posibilitatea să manifeste și să poarte răspundere. În acest sens vă pot fi de folos diferite activități în comun cu copilul, plimbări. Ar fi bine ca uneori să rămână împreună. Acest lucru neapărat va avea impact pozitiv asupra relației dintre ei.

7. Creați și mențineți relații calde cu soțul, bazate pe încredere.

Relațiile trebuie să aibă rol de scut într-un cuplu, unde fiecare va fi acceptat, înțeles, susținut, nu va fi criticat și educat. Aici va exista posibilitatea să fie manifestate sentimentele vulnerabile, fără a avea frică că acestea vor răni.

Există o cercetare destul de interesantă la acest subiect – "De ce este nevoie pentru o viață bună? Lecții despre cea mai lungă cercetare despre fericire"

S-a depistat că anume relațiile apropiate dintr-un cuplu, bazate pe încredere, au impact pozitiv asupra stării emoționale a omului și a longevității.

Putem învăța să ne controlăm impulsurile, să alegem cuvintele, să ne orientăm asupra partenerului, care ar putea avea alte valori, idei, percepții a lumii. Pentru noi anumite lucruri ar putea fi evidente, fără necesitate de a fi explicate, dar partenerul ar putea percepe lucrurile din altă perspectivă.

Străduiți-vă să aveți grijă unul de celălalt, să vă înlocuiți reciproc — acest lucru plasează relația la un nivel mai înalt. Și în asemenea relații, partenerii devin mai deschiși să asculte cuvintele unul altuia.

8. Revizuiți așteptările pe care la aveți față de soț.

Se întâmplă ca noi înșine să ne idealizăm partenerul și relația la început, din acest motiv este util să ne revizuim așteptările pe parcursul vieții. Să acceptăm că soțul este așa și nu poate fi schimbat.

9. Sunt lucruri pe care le putem accepta, dar sunt și din cele pe care nu le putem — despre aceasta trebuie să vorbiți, dar să discutați "ținându-vă de mână".

Nu se poate să vă ascundeți supărările și situațiile neplăcute. Trebuie să vorbiți permanent despre acestea, să interacționați reciproc, să vă împărtășiți cu ceea ce vă îngrijorează. Nu lăsați problemele nesoluționate, nu ascundeți ceea ce v-a rănit. Dar vorbiți despre acestea fără a aduce învinuiri, ci exprimându-vă sentimentele, dorințele și așteptările. În loc de: "Ești atât de dur", "nu acorzi copiilor deloc atenție", mai bine spuneți: "mi-a fost neplăcut, dureros să aud aceasta", "Îmi place atât de mult să urmăresc cum te joci cu copiii, și pentru ei la fel este foarte important".

Mișcați-vă cu pași mici, puneți accent pe relații și atunci viața voastră de familie neapărat vă va aduce mai multă fericire și satisfacție!



Natalia Șoșeva
Natalia Șoșeva

Psiholog. Oferă consultații părinților cu privire la diferite probleme legate de emoțiile, sentimentele și grijile părintești. La subiectul educației și disciplinei copiilor, relația dintre frați, adaptarea la grădință, situații de divorț sau despărțirea de durată a copiilor cu părinții.

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Șoșeva Natalia — Psiholog Tel.: 0 672 6-03-22

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Până la 1 an»

Articole populare a rubricii «Până la 1 an»