Articolul se referă la temele:

Libertatea: cum să ne simțim liberi ca pasărea?0

Libertatea: cum să ne simțim liberi ca pasărea?

Nu mă simt liber/ă să spun, să fac, să vreau și să fiu ceea ce sunt. Probabil nu o singură dată ați întâlnit oameni care nu îndrăznesc să facă sau să fie așa cum își doresc. Ba chiar se prea poate ca chiar dumneavoastră să vă simțiți mereu încătușat/ă. Ce putem face pentru a ne simți liberi? Psihologul, Vera Budan, vă ajută să găsiți răspuns la această întrebare.

În timpul unei ședințe de consiliere psihologică: Clienta din fața mea, observă că îi sună telefonul pe care îl ținuse tot timpul aproape și speriată, cu o voce abia auzită, îmi spune:

  • Trebuie neapărat să răspund, este soțul!
  • ?... (eu o privesc uimită și alarmată, cu gândul că e cine știe ce urgență despre care nu știu).
  • … (după ce vorbește câteva minute cu soțul, îmi spune ca și cum s-ar scuza) el nu știe că vin la psiholog, nu mi-ar permite niciodată să o fac.

Nu e primul și nici ultimul caz de acest gen, cred că sunt sute despre care am auzit într-un context sau altul. Nu mă simt liber/ă să spun, să fac, să vreau și să fiu ceea ce sunt.

Dar, să nu credeți că doar femeile sunt în această capcană, sunt și numeroși bărbați care, nu îndrăznesc să facă sau să fie ceea ce ar vrea. Doar că diferă contextele și felul cum se manifestă încătușarea percepută.

Îmi imaginez că persoana care vrea să scape din strânsoare ar fi ca un balon legat de o ață în mâinile partenerului, șefului, mamei… unei persoane care, în ochii acelui balon devine mare și atotputernică.

De ce ne simțim atât de legați? Ce putem face?

Să le luăm pe rând.

Nevoia de siguranță. Aceasta este bazală. Iar dacă aceasta nu este satisfăcută, fie din cauze reale și raționale, fie că avem diferite traume la acest nivel, vom căuta soluții ca să ne simțim în siguranță. Balonului îi este frică de vânt, spațiu, necunoscut, depărtări, deci el singur, caută și acceptă să fie ținut de acea mână, decât să zboare pur și simplu, la întâmplare.

Problema nu este în ață, este în lipsa de direcție și… beneficiile de gr. II, da, da, anume ele.

Suntem gata să ne eliberăm și să nu mai primim nimic din ce ni se oferea? Suntem gata să ne asumăm nesiguranța, respingerea, singurătatea, neclaritatea, necunoscutul?

O altă clientă, îmi spune că în viața ei sunt foarte puține alegeri, că face cam toate lucrurile pentru că așa TREBUIE. La întrebarea mea dacă acest TREBUIE nu este și el o alegere, insistă că nu, că este OBLIGATĂ să facă tot ceea ce face. O întreb (și eu sunt încăpățânată, nu doar ea ) ce s-ar întâmpla dacă NU ar face aceste lucruri. Ea îmi descrie o serie largă și plină de amănunte de CONSECINȚE. Adaugă după asta un fel de: „ați văzut, vă ziceam eu că sunt obligată să le fac, deci chiar TREBUIE!”. O opresc și o fac atentă la următoarele: deci ALEGEȚI să le faceți pentru că nu VREȚI să vă asumați consecințele? Am crezut că o să mă bată… dar, se pare că a funcționat pentru că a înțeles mesajul meu. Deși mai folosea după asta acel „trebuie”, se prindea repede și revenea la „aleg”.

Responsabilitatea. De fapt noi suntem LIBERI să facem orice, absolut orice, dacă suntem gata să ne asumăm, să suportăm ceea ce vine după.

Dacă vă simțiți încătușați, dacă percepeți propria viață ca fiind lipsită de opțiuni, vă invit să răspundeți la următoarele întrebări, pentru a avea mai multă claritate și pentru a ști, dacă sunteți gata să schimbați lucrurile.

  1. Ce anume aș face dacă m-aș simți liber/ă? (aș dimisiona, aș divorța, aș cere mărire de salariu, aș pleca din țară, aș căuta un serviciu care îmi place, aș spune soțului/soției/mamei/socrilor ceea ce mă deranjează…);
  2. De ce anume mi-e frică în acest caz? (că nu mă voi descurca, mă voi simți singur/ă, mă voi simți respins/ă neînțeles/asă, voi eșua în alegere…);
  3. Ce anume câștig dacă nu schimb nimic?
  4. Ce pierd dacă nu schimb nimic?
  5. Ce sunt gata și ce nu sunt gata să-mi asum?

Cum ar fi natural și firesc, deși nu fără disconfort să se întâmple?

Să fim păsări, nu baloane.

Păsările au propriile scopuri, interne, știu direcția și nu zboară pur și simplu, fără sens. Totuși pentru a învăța zborul, ele se antrenează, depun eforturi, cresc, exersează, măresc treptat distanța și complexitatea zborului și… nu renunță ușor.

Ca să ne simțim liberi, ar fi bine să învățăm de la păsări:

  • Să știm direcția;
  • Să avem scopuri interne;
  • Să învățăm și creștem continuu;
  • Să mărim treptat distanța și complexitatea;
  • Să nu renunțăm;
  • Să ne asumăm responsabilitatea și consecințele.

Cu siguranță nu este tot ce se poate de spus la această temă, totuși am încercat să fie un început util pentru voi, pentru a putea explora acest fenomen.

Să vă fie cu folos!


Vera Budan
Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Vera Budan — Psiholog Tel.: 079 03-65-86 psiholog-verabudan.md

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Relații și armonie interioară»

Articole populare a rubricii «Relații și armonie interioară»