Apa Buna

Fobia specifică. De ce apar temerile și cum le depășim?0

Fobia specifică. De ce apar temerile și cum le depășim?

Unii se tem de păianjeni, alții de câini, foarte multe persoane nu suportă spațiile închise, altora le e frică de întuneric sau nu îndrăznesc să urce în lift. Fiecare dintre noi avem măcar un prieten care suferă de frica de înălțime sau care nu merge la stomatolog, tot din frică. De fapt, toate aceste persoane au o fobie specifică. Ce este fobia specifică, care sunt cauzele acesteia și cum se tratează, povestește expertul nostru, psihologul Cezara Dilevscvhi.

Ce este fobia specifică?

Fobia specifică — frica resimțită față de un anumit obiect, animal sau o anumită situație. Teama este suficient de mare încât persoanele evită situația anxiogenă, iar în cazul în care nu o pot evita o tolerează cu un distres major și cu un grad de disconfort ridicat asociate cu simptome fizice, iar uneori chiar cu atacuri de panică la interacțiunea cu obiectele sau situațiile temute. Apare o frică anticipatorie de noi interacțiuni și noi atacuri de panică.

Potrivit statisticii, peste 60% dintre persoane spun că le este frică de o situație sau un obiect. Cele mai frecvente fobii sunt: insectele, șoarecii, șerpii, liliecii, înălțimile, apa, transportul public, călătoria cu avionul, furtunile, spațiile închise, tunelurile și podurile. Multe persoane au relatat că le este teamă de mai multe lucruri odata și că le evită în mod conștient. De fapt, peste 12% dintre cazuri au putut fi diagnosticate cu fobie specifică. Fricile lor induc niveluri ridicate de distres și disfuncții în viața de zi cu zi.

Care sunt cauzele fobiei specifice?

Fobia specifică poate avea mai multe cauze. Unele teorii sugerează că ființele umane dezvoltă fobii legate de anumite obiecte, animale sau situații care au fost primejdioase în epoca preistorică. În sălbăticie, aceste frici erau foarte utile și permiteau adaptarea la mediu. Persoanele cu asemenea frici erau mai bine pregătite să evite contaminarea, înțepăturile otrăvitoare, căderile de pe stânci sau poduri, să fie ucise de străini sau să se înece. Însă în lumea Tehnologizată din zilele noastre, aceste frici nu mai au sensul și valoarea de odinioară.

A doua explicație pentru dezvoltarea fobiei se referă la procesele de învățare — fie ați asociat o experiență neplăcută cu acel ceva de care vă este teamă (de exemplu, posibil ați fost mușcat de un câine și ați dezvoltat fobie de câini), fie ați observat o altă persoană căreia îi era frică și, prin învățare, ați preluat și dumneavoastră frica (de exemplu, unui membru al familiei îi este frică să călătorească cu avionul și ați învățat să vă fie și dumneavoastră frică).

Al treilea motiv pentru dezvoltarea fobiei pot fi distorsiunile în gândire. Unele fobii se bazează pe informații incorecte, pe tendința de a prezice rezultatele cele mai grave, de a nu apela la dovezi prin care se poate contracara fobia, ori pe convingerea că nu puteți tolera anxietatea.

Cum să nu luptați cu fobiile?

Odată învățate, teama sau fobia sunt menținute printr-o serie de mecanisme, cel mai important fiind tocmai evitarea situației de care vă este teamă. De exemplu, dacă vă este teamă de zborul cu avionul, vă liniștiți de fiecare dată când decideți să evitați să călătoriți cu avionul. De fiecare dată când evitați să zburați cu avionul, observați că "îmi pot reduce anxietatea prin evitare" — așadar învățați să evitați situațiile de care vă temeți. Asta este ca și cum ați bea alcool de fiecare dată când v-ar fi teamă — cu timpul, ați ajunge să consumați din ce în ce mai mult, fiindcă vă reduce temporar anxietatea. Dar evitând mereu situația de care vă temeți, nu învățați niciodată că vă puteți învinge frica.

O altă modalitate prin care se menține frica este angajarea în "comportamente de siguranță". Acestea sunt lucruri pe care le spuneți sau le faceți crezând că vă vor proteja. De exemplu, vă sprijiniți de margine într-un ascensor sau rămâneți nemișcat pe scaun pe tot parcursul zborului cu avionul. De asemenea, este posibil să repetați rugăciuni sau să cereți permanent asigurări de la ceilalți în situațiile în care vă este teamă. Astfel, puteți ajunge să credeți că aveți nevoie de aceste comportamente de siguranță ca să reușiți să faceți față fricii. Țineți minte ca aceste comportamente de siguranță vă vor menține fobia.

Cum poate ajuta terapia cognitiv-comportamentală în tratamentul fobiei specific?

Frica și anxietatea dumneavoastră se vor reduce pe măsură ce învățați din experiență că fobia dumneavoastră nu este fondată. Terapia cognitiv-comportamentală pentru fobia specifică își propune să vă ajute să reușiți să vă confruntați cu situația/ obiectul de care vă temeți, în loc să le evitați. Pentru ca terapeutul să vă poată ajuta în acest sens, va trebui să întocmiți o listă cu situațiile de care vă este teamă, să descrieți cât de intensă este teama pe care o resimțiți, să descrieți convingerile pe care le aveți despre fiecare obiect sau situație (de exemplu, aveți convingerea că vă veți contamina, veți muri, veți fi atacat sau veți înnebuni?).

Terapeutul vă va ruga să vă imaginați situațiile de care vă este teamă și să le păstrați în minte până când nu mai resimțiți o anxietate la fel de mare. S-ar putea să observați modul în care terapeutul efectuează activitățile de care vă este teamă, iar apoi îl veți imita.

Expunerea dumneavoastră la stimulii fobici se va face treptat: înainte de a începe expunerea, terapeutul vă va explica întregul proces; aveți libertatea să refuzați participarea la implementarea acestei tehnici; nu va trebui să vă confruntați cu niciun fel de surprize și dumneavoastră veți fi cel care stabilește ritmul în care avansați în intervenție.

Majoritatea pacienților care folosesc aceste tehnici relatează că se simt mai puțin tensionați, ajung să poată face ceea ce anterior le inducea teamă și se simt mai eficienți în viața de zi cu zi. Foarte mulți pacienți ajung să resimtă rapid ameliorări semnificative, după doar câteva ședințe de expunere. În funcție de natura fricii, 80-90% dintre pacienți relatează că starea lor s-a ameliorat semnificativ după ce au folosit aceste tehnici. Deși unii s-ar putea să apeleze la antidepresive sau anxiolitice pentru gestionarea acestor frici, intervenția propusă de terapia cognitiv-comportamentală nu impune tratament medicamentos.

Ce trebuie să faceți dumneavoastră ca pacient?

Dacă doriți să învingeți temerile cu care vă confruntați, va trebui să vă expuneți treptat la situațiile de care vă este teamă. Din acest motiv, va trebui să îi spuneți terapeutului de ce situații sau lucruri vă este teamă, gândurile pe care le aveți față de acestea și dacă sunteți dispus să suportați un anumit grad de anxietate pentru a vă învinge temerile. Terapeutul vă va asista pe tot parcursul expunerii gradate la aceste situații. De asemenea, va trebui să faceți niște teme de casă recomandate între ședințele de terapie, prin care veți exersa ceea ce ați învățat împreună în cadrul ședințelor.

Bibliografie: Robert L.Leahy, Stephen J.F. Holland,Lata K.McGinn. Planuri de tratament și intervenții pentru depresie și anxietate.


Cezara Dilevschi
Cezara Dilevschi

Psiholog, psihoterapeut. Mașter în psihologie, doctorand anul 4. Specializarea in — tulburări mintale (depresie, anxietate, fobii specifice, atacuri de panica, stresul post trauma, tulburare obsesiv compulsiva, tulburări de personalitate, schozofreni. Relații de cuplu, psihodezvoltarea la copii, relația părinte-copil.

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Cezara Dilevschi — Psiholog Tel.: 079 11-16-46

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Psihologi»

Articole populare a rubricii «Psihologi»