Elitex — instituție de învățământ privat, genul de activitate al căreia este oganizarea învățământului preșcolar, primar, gimnazial și liceal.

Servicii și particularități:

Dacă copilul are coșmaruri0

Dacă copilul are coșmaruri

Există o opinie, destul de larg răspândită, că coșmarul este un fenomen specific pentru copiii preșcolari și nu trebuie să acordăm acestuia multă atenție. Arina Țuguțcaia, psiholog și mamă cu o vastă experiență (ea are 4 copii), este de altă părere. Ea susține că visele urâte la copii — reprezintă o alarmă pentru părinți, care nu poate fi ignorată.

Арина ЦугуцкаяАрина Цугуцкая

Arina, prin ce sunt periculoase temerile copiilor?

Frica în sine este reacția naturală a organismului asociată cu instinctul nostru de autoconservare. Avem nevoie de ea, pentru a supraviețui. Dar spaima de spaimă este o discordie. Există temeri naturale, atunci când copilului îi este frică de anumite pericole reale. A lătrat un câine — el s-a speriat, frica de înălțime, de întuneric, de spații închise, teama de a rămâne singur, frica de oameni străini, de bărbați. Asta se mai întâmplă.

Dar există temeri nenaturale, absurde — frică de păiangeni, de șerpi etc. Omul nu are nici un motiv să se teamă de asemenea fenomene, dar, totuși, îi este frică. Majoritatea temerilor de acest fel, în principiu, nu împiedică omul să trăiască. Dacă se teme de șoareci — pur și simplu, nu se va stabili cu traiul într-o casă pe pământ, dacă de șerpi — nu va merge în pădure sau nu se va apropia de un lac. Dar sunt temeri ce se transformă în fobii, care stingheresc oamenii.

De exemplu, într-o zi mi-a cerut ajutorul un bărbat deja în etate. Mi-a spus că în urmă cu mulți ani, a decis să emigreze în străinătate cu familia. Soția și fiica au plecat primele, iar el a rămas în Moldova, dar trebuia să meargă la ele ceva mai târziu, peste câteva luni. Dar, pe neașteptate, i s-a îmbolnăvit mama, după asta a avut o deplasare de serviciu, apoi s-a gândit că părinților le va fi dificil fără el etc. … Anii treceau, iar el nu mai pleca. Soția, pe care o iubea foarte mult, nu putea înțelege ce se întâmplă, fiica creștea, iar el tot amâna data plecării. Toată viața a trait-o pe geamantane, în sensul direct al cuvântului. Aparatele de uz casnic, mobilierul — toate acestea nu-i erau necesare, doar el trebuia să plece la unica și iubita sa familie. Așa au trecut 40 de ani. Era vorba despre frica de a schimba anturajul, iar ulterior au apărut și alte temeri: "Ce dacă? Și dacă nu mai sunt iubit, dacă nu găsesc o slujbă, dacă nu voi putea începe o nouă viață, dacă nu-mi va fi potrivită clima? " etc. Este un real exemplu, cum frica de schimbare, frica de a reîncepe să-ți construiești destinul, poate distruge totul. Iar rădăcinile acestor temeri, aproape întotdeauna sunt încă în copilărie.

Coșmarurile sunt temerile copilului, care se teleportează în somnul lui?

Da, doar că coșmarurile sunt mult mai periculoase. Ele se repetă, îl urmăresc. Dacă ar fi să apreciem coșmarurile după sistemul de 10 puncte, atunci acestea ar trebui să obțină mai mult de 10 puncte. Sentimentul de groază în vis, se intensifică din cauza stărilor disperate. Din vis nu poți fugi, frica te paralizează. Și e bine atunci când, după ce se trezește, copilul povestește despre visele urâte. Mult mai rău este, dacă copilul tace sau, în general, nu-și amintește ce-a visat. Memoria copiilor este aptă de a "șterge" amintirile neplăcute. Visul nu se întipărește în memorie, dar sentimentul de groază rămâne și persistă în viața cotidiană.

Dacă ați privit desenul animat japonez, regizat de Hayao Miyazaki, "Spirited Away" — aici foarte bine este redată atmosfera apăsătoare de frică și situația de impas.

Dar de unde provin coșmarurile la copii?

Lumea copilului este așa cum i-o prezintă părinții. Dacă părinții sunt fericiți, se iubesc reciproc și își iubesc copilul, dacă ei îi arată că lumea este bună și frumoasă — micuțul la sigur nu va avea coșmaruri.

Dar sunt cazuri, când copilul nu este dorit, mama lui se teme de viitor, în perioada când micuțul este încă în uter, astfel, copilul absoarbe acest sentiment de frică. Sau, sunt situații în care copilul este dorit, dar după nașterea acestuia, relația părinților se răcește. Ei foarte des se ceartă, strigă unul la altul. Iar copilul crede că toate acestea se întâmplă din vina lui. El simte că lumea lui holistică "mama-tata-eu" se destramă. Atunci și apar sentimentele de nesiguranță, frică, disperare.

Și dacă familia, în general, este una fericită, dar copilul oricum are vise urâte?

În acest caz, trebuie să căutăm cauza în altă parte — la grădiniță, la rudele, care au uneori grijă de copil, în desenele animate "incorecte". De exemplu, rămânând seara la grădiniță ultimul, copilul tensionat își așteaptă mama, dar ea întârzie. Iar educatoarea începe să gândească cu voce tare — Unde o fi oare mama ta? Ce s-a întâmplat cu ea, dacă n-a venit până acum? Și, copilul auzind cuvântul "s-a întâmplat" se sperie, începe să-și imagineze lucrurile groaznice, care ar putea să i se întâmple mamei.

Dar, menționez încă o dată, coșmarurile apar doar dacă situațiile negative și stresante se repetă. Dacă copilul, o singură dată a văzut în scara blocului un vecin beat, care înjura — este puțin probabil ca această situație să fie cauza unor coșmaruri. Desigur, dacă acel vecin o va agresa pe mama sa, atunci situația ar fi atât de stresantă, încât frica ar persista la copil încă mult timp, dar și ar putea fi cauza unor coșmaruri nocturne. Dar, de cele mai multe ori, coșmarurile apar drept urmare a unor stresuri permanente.

Cum să înțelegem dacă copilul are coșmaruri, atunci când el nu spune nimic despre asta?

Primul semn este somnul agitat. Copilul se vârcolește tare prin somn, geme, plânge cu suspine sau țipă, îi bate mai des inima. Se trezește fără dispoziție. Un alt semnal alarmant — reticența de a dormi. Mulți copii cu silă merg la culcare, dar dacă observați că micuțul vostru tresare când aude fraza "e timpul de culcare", aproape plângând vă cere să nu-l culcați — este foarte probabil, că este obsedat de coșmaruri.

Ce pot face părinții în asemenea cazuri?

Este foarte important ca această frică să nu pătrundă în adâncime, în interior. Încercați s-o scoateți la suprafață și s-o "neutralizați". Pentru aceasta, trebuie să stabiliți o relație spirituală strânsă cu odrasla, să fiți atenți și răbdători. Nici într-un caz nu exercitați presiune asupra copilului. Puteți să-i povestiți despre dvs, despre copilăria voastră, despre faptul că și voi ați avut temeri și uneori aveați coșmaruri. Atunci, posibil ca el să vă povestească despre coșmarurile sale. Dacă copilului îi este greu să vă explice în cuvinte, încercați să-i propuneți o muncă creativă — să modelați, să desenați, să-și meșteșugărească frica.

Dacă, până la urmă, copilul a povestit / și-a modelat coșmarurile, cum am putea să-l ajutăm să scape de acestea?

Dacă copilul a povestit despre ele, atunci primul pas l-ați făcut deja — ați scos frica la suprafață. Vorbind sau reprezentând într-un anumit mod spaima copilului, l-ați făcut mai puțin înfricoșător.

În continuare, trebuie în fel și chip să arătați copilului, că îl veți apăra mereu și că îl iubiți. Spuneți-i: "Nu te îngrijora, totul este bine, eu sunt alături și te voi apăra mereu." În același timp, tu singură trebuie să fii calmă și încrezută în sine. Arată-i copilului dragostea pe care o ai față de el, prin trei modalități: verbalizare (explicația prin cuvinte), contact cu ochii (îl priviți în ochi), tactilitate (îl îmbrățișati, îl țineți de mânuțe). Manifestați grijă și atenție maximală.

Al treilea pas pe care este necesar să-l faceți pentru a scăpa de coșmaruri, este să faceți în așa fel, încât temerile să nu fie atât de înfricoșătoare. De exemplu, vorbiți cu ironie despre coșmaruri sau râdeți discutând despre acestea, așa încât copilul să înțeleagă — nu are de ce să-i fie teamă. Monștrii desenați sau modelați pot fi rupți/distruși, spunând: "Oare este strașnic? Uite cum, 1-2 și nu mai este. Gata!"

Sau invers, vă puteți împrieteni cu "dușmanul din vise". De exemplu, copilul vizează un lup rău. "Acesta doar nu e un lup, ci doar un pui de lup, el probabil era flămând și își căuta mama, din acest motiv urla. Hai s-o modelăm din plastelină pe mama sa și ceva de mâncare, ne va fi foarte recunoscător".

Transformați frica în ceva amuzant. De exemplu, copilul visează că este fugărit de o figură înspăimântătoare. "Imaginează-ți că este încălțat în cizme mari de paiață! Îți închipui, cum se va împiedica în ele! Cu siguranță va cădea și nu va mai putea să fugă după tine."

Încercați terapia prin poveste. Citiți-i povești, despre un personaj groaznic, doar că în basm acesta din contra ar trebui să nu fie strașnic. De exemplu, copilul se teme de Baba Hârca. Alegeți povești cu bunicuțe bune, vesele (de exemplu, povestea "Corabia zburătoare" cu zgripțuroaicele pline de viață) și explicați copilului: "Baba Cloanța este, pur și simplu, o bunicuță. Cândva, ea era o simplă femeie, mama cuiva, dar ulterior a îmbătrânit și și-a schimbat înfățișarea. Dar în suflet, ea a rămas la fel de bună și grijulie."

De asemenea, îi putem găsi copilului un aliat în lupta contra coșmarurilor. Puneți în pătuc o jucărie-apărător — un robot cu armă, un ursuleț, care "dacă se va întoarce monstrul — cââ-â-ând va zbiera la el!".

Dacă, din cauza coșmarurilor nocturne, copilul își roagă părinții să doarmă cu ei. Trebuie să-i permită?

Desigur! În mod obligatoriu. Fiind lângă mama, copilul se simte protejat și îngrijit. Eu, în general, nu sunt de acord cu ideiile occidentale, când copilul doarme în odaie singur, separat de părinți, undeva la alt etaj… Beneînțeles, dacă el nu are nici o problemă, copilul are un somn liniștit, nu aleargă noaptea la părinți — această variantă se acceptă. Dar să forțezi puștiul, care are coșmaruri în somn, să doarmă într-o odaie separată — aceasta e o cruzime. Și mai rău, este când mama se află lângă copil, până micuțul adoarme, și apoi pleacă. În acest caz, copilul se trezește, o caută, dar mama lipsește! Aceasta e mai mult decât un coșmar!

Luați copilul să doarmă lângă voi, iar dacă lățimea patului nu permite acest lucru sau nu vă este confortabil să dormiți cu micuțul — va fi eficient pătucul la care una dintre părți poate fi data în jos, iar pătuțul poate fi apropiat de patul părinților. Sau, poate fi oricare pat, important e să se afle în apropiere de al vostru.

Pentru a scăpa de coșmarurile nocturne, este nevoie de timp și efort, nu așteptați rezultate imediate, dar efectul cu siguranță va fi. Depunând eforturi acum, vă veți salva copilul de multe problem ce pot apărea în viitor.

Sursa: Интернет-портал Semia.md
Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «De la 3 la 7 ani»

Articole populare a rubricii «De la 3 la 7 ani»