pazl

Articolul se referă la temele:

Când și cum ne lăudăm copiii. Recomandări utile0

Când și cum ne lăudăm copiii. Recomandări utile

Cât de des vă lăudați copiii? De ce copiii au nevoie de laudă? Lăudăm în același fel fetițele și băiețeii? La aceste și alte întrebări oferă răspuns psihologul Irina Dvornina.

Unii părinți niciodată, în niciun caz, nu-și laudă copiii, nu cumva "să-i deoache", ce-i drept, acești părinți nu înțeleg cât de importantă este această laudă, ori ei în viață nu au avut asemenea modele. Alții, din contra, aplaudă din picioare fiecare strănut al copilului. Ceea ce este caracteristic pentru acești copii, în cele mai multe cazuri, stima de sine este destul de scăzută.

Nu e nociv să-ți lauzi copilul — e nociv să exagerezi, atunci când lauda e de genul — "ideal!" sau "mai bine nici nu se poate!". În primul rând, seamănă mai mult cu o evaluare, în al doilea — cu fățărnicie și se impune un nivel prea ridicat, aproape imposibil de atins. Asemenea copii, din contra, drept urmare, tind mereu să evite greutățile.

De ce ar mai fi nevoie de laudă?

Copiii de orice vârstă — dar și adulții, de fapt — au nevoie de susținere și de aprobare, au necesitatea de a fi observați.

Lauda, ce presupune comparație cu altii, de fapt e mai nocivă, decât lipsa acesteia. Asemenea laudă reduce motivația și impune copiii în viitor să aleagă sarcini mai ușoare.

Copilul are mereu nevoie de susținere și aprobare din partea adulților, drept confirmare că sunt observați, că sunt importanți. Lauda reprezintă un fel de aprobare. Dacă tata/mama nu pot fi cu nimic altceva mulțumiți sau se bucură doar de ceea ce e imposibil de a fi îndeplinit, atunci copilul poate recurge la un comportament rău sau autodistrugător (mai bine atenție negativă, decât lipsa totală a acesteia), se poate îmbolnăvi sau, cel puțin, își formează părerea că el mereu trebuie să demonstreze ceva cuiva.

Copiii care sunt lăudați (corect), au mai multă încredere în forțele proprii, se concentreză asupra succeselor lor și asupra meritelor, înțeleg că sunt iubiți și că cineva are grijă de ei.

Cine are nevoie de laudă? — În special, de laudă au nevoie copiii naivi, timizi, cu anxietate crescută.

Așadar, cum ne lăudăm copiii?

Există o anumită diferență între modul în care lăudăm băiețeii și fetițele. Pentru a dezvolta calitățile masculine tradiționale (stabilirea obiectivelor, perseverența...) observăm rezultatul, acțiunile concrete (cât de grozav ai reușit să sari!).

Pe când, pentru fetițe este mai important să fie susținut procesul, atitudinea! Aceasta nu înseamnă că fetițele nu trebuie lăudate pentru rezultate, dar accentul, totuși, trebuie pus pe altceva.

  • Nu comparăm cu alți copii, doar cu rezultatele copilului — ieri / azi / mâine.
  • Nu oferim note. Descrieți sentimentele pe care le aveți: "cât de mult îmi place ce ți-a reușit aici!". Și apropo, învățați împreună cu copiii să înțelegeți și să numiți emoțiile pe nume. Nu e atât de simplu, cum pare.
  • Fiți sinceri în exprimarea reacției. Dacă ați obosit și nu mai aveți putere să reacționați la ceva — așa și spuneți. Nu lăudați fără a înțelege despre ce este de fapt vorba.
  • Nu e cazul să lăudați "meritele" firești (ale naturii): frumusețea, culoarea părului, înălțimea, personalitatea copilului (de fapt, nici nu le criticăm).
  • Dacă ați lăudat copilul, nu înseamnă că aveți undă verde pentru a-i aminti 100500 de abateri făcute altădată. Lăsăm critica pentru un alt context.
  • Ținem minte de vârsta copilului: un adolescent și un copil de trei ani vorbesc în limbi diferite.
  • Căutăm tot ce e bun. Chiar și niște mărunțișuri, chiar și intențiile.
  • Arătăm copilului progresul pe care îl are.

Este important să ținem minte că nu iubiți mai mult atunci când lăudați și nu iubiți mai puțin atunci când criticați. Copilul trebuie lăudat. Lauda îl ajută pe copil să-și creeze o imagine pozitivă și realistă.


Irina Dvornina
Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Irina Dvornina — Psiholog Tel.: 0 794 3-60-18

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

pazl

Noutățile partenerilor