Articolul se referă la temele:

De unde luăm energie în situații de criză? Sfaturi utile0

De unde luăm energie în situații de criză? Sfaturi utile

Fiecare din noi, la un moment dat, se poate pomeni într-o situație de criză – divorț, concediere neașteptată, boală sau decesul unei persoane. În acele clipe trăim o adevărată stare de șoc și ne pierdem toate puterile. Dar viața continuă și, chiar și în acele situații de criză, avem anumite responsabilități pe care nimeni nu le anulează – grija de copii sau părinți în etate, câștigarea resurselor pentru un trai decent etc. Cum facem față situației, atunci când suntem copleșiți? De unde luăm energie când ne simțim la capătul puterilor? Expertul nostru, psihologul Vera Budan, oferă câteva soluții în acest sens.

În viața fiecărui om sunt perioade în care suntem pur și simplu depășiți de situație – tot ce a funcționat nu mai merge și, pur și simplu, avem impresia că nici pământul de sub picioare nu mai este sigur.

Divorț, concediere neașteptată, boala sau chiar decesul unei persoane apropiate sunt câteva dintre situațiile de criză mai grave. Dar sunt și alte perioade de "trecere", care par în general pozitive, dar care pot fi stresante și, deci, ne pot epuiza de-a binelea. Acestea sunt: căsătoria, apariția unui copil, schimbarea locuinței sau chiar a țării și multe altele de acest gen.

Lucrurile se agravează și mai mult dacă se suprapun mai multe "crize" sau dacă acestea vin una după alta, ca valurile. Cum facem față când, pur și simplu, suntem copleșiți și de unde luăm energie când ne simțim la capătul puterilor? Mai ales că există responsabilități care nu pleacă nicăieri și care, par acum că ne consumă și mai multă energie, care și așa este puțină.

Sunt câteva aspecte și recomandări la care vă invit să meditați și să alegeți exact ceea ce vi se potrivește:

1. Resursele exterioare sunt importante și merită atenția noastră atunci când cele interioare nu mai pot reprezenta o bază sigură.

Familia, prietenii foarte apropiați, fie aceștia și puțini, care vor fi alături pot reprezenta o ancoră la care se merită de revenit. De ce? Știu persoane care au început să comunice mult mai puțin în momente grele cu cei apropiați pentru ca să nu știe nimeni că nu sunt bine (de exemplu că au un diagnostic nu tocmai vesel). Acest fapt i-a adus într-o stare și mai proastă, pentru că nu au avut parte de conexiunea de care aveau atât de mult nevoie, mai ales în momente dificile. Atunci când știm că există cineva care ne cunoaște și succesele și forțele, ne privește cu multă compasiune și crede că vom reuși, ne este mai ușor să avem și noi încredere. Nu vorbesc despre ieșiri gălăgioase cu multă lume, nu vorbesc despre a afișa disperare oricui sau a face abuz de timpul și atenția celor apropiați. Totuși a recunoaște că nu ne descurcăm și a fi (chiar) înțeleși ne poate lua o povară de pe suflet. O îmbrățișare, o strângere de mână poate reda măcar un pic siguranța că există cineva căruia îi pasă, iar uneori este îndeajuns pentru a ne face mai bine. Iar pentru cei ce au persoane apropiate în impas, ar fi bine să le recunoașteți dreptul la a fi vulnerabili.

2. A fi deprimat în anumite situații este NORMAL!

Da, este important să conștientizăm asta. Chiar dacă știm (dar nu întotdeauna ajută) că suntem puternici și ne descurcăm cu TOATE, chiar dacă avem impresia că a face față înseamnă a nu simți nici un fel de emoții negative. Este normal să ne dezechilibrăm și, este chiar bine să o facem în anumite momente pentru a putea evolua. Mi se pare total nesănătoasă ideea că ar trebui să fim DOAR pozitivi și să dovedim calități de super-eroi tot timpul. Iar aici vreau să vă aduc un exemplu pentru a fi cât mai clar la ce mă refer.

Acum câteva săptămâni, la o activitate cu copiii bolnavi de cancer, îi întreb despre momente în care aceștia au dat dovadă de curaj. După ce observ că nimeni nu îmi răspunde cu exemple, încerc să-i stimulez întrebând – ”dar atunci când ați avut puncția, dar când v-a pus prima dată branula, dar centrala?” La care ei, un pic încurcați și sfioși îmi zic – ”da, dar… atunci am PLÂNS, deci nu au fost acte de curaj.” În acel moment pentru mine a fost încă o dată clar că există ideea că nu ar trebui să avem emoții și nu ar trebui să le exprimăm dacă vrem titlul de nu mai știu eu ce super-erou.

Cred că este foarte important să ne recunoaștem slăbiciunile și să ne spunem în mintea noastră altă poveste decât "oamenii puternici nu plâng". Când nu ne vom mai aștepta de la noi să avem DOAR emoții acceptate social vom face un mare pas înainte, spre mai multă acceptare și dragoste față de propria persoană.

3. Să avem grijă de noi în primul rând.

Asta pentru că nimeni, oricât de bune intenții ar avea, nu o va face în locul nostru. Iar aici vă invit la o mică activitate practică, pentru a explora și a vedea cu propriii ochi ce se întâmplă în viața dvs. Dacă aveți o listă cu lucruri de făcut pentru o zi oarecare, luați 3 culori diferite de pix sau cariocă și subliniați:

  • Lucruri din listă pe care le faceți pentru alții;
  • Lucruri pe care le faceți pentru sine și ceilalți (mâncare pentru întreaga familie, menaj…);
  • Lucruri pe care le faceți DOAR pentru sine.

După care faceți calcule, cât de multe lucruri din listă sunt strict pentru propria persoană?

Atunci când știm că oferim mult mai mult decât primim (sau cât ne oferim nouă), gândul că este incorect ce se întâmplă ne epuizează și el. Dacă alegi să oferi mult, măcar să fii conștient că este o alegere proprie, că știi pentru ce faci asta și așa mai departe. Totuși, sugestia mea este în acest caz să tindeți pentru viitor spre o listă echilibrată și echitabilă. Astfel veți avea șanse să găsiți activități care vă reîncarcă.

4. Atunci când simțiți că nu mai puteți face chiar nimic, spălați o cană!

Uneori nu avem chef chiar de nimic, nici măcar nu reușim să ne motivăm să ne ridicăm pur și simplu din pat. Anume pentru aceste momente este important să găsim un prim lucru pe care îl putem face.

Această recomandare nu se referă direct la actul de a spăla o cană, ci la lucruri foarte mici aparent neînsemnate, pe care le puteți face pentru început. Asta pentru că mintea noastră va pune bife și ne vom simți din ce în ce mai bine, deși nu cu salturi mari, atunci când ne-am PLANIFICAT ceva și am REALIZAT acel lucru, fie el și microscopic. Mai întâi hotărâți ce ar fi minim ce se poate face și sigur ați putea. După care un alt lucru minim. Asta nu pentru că ar fi mai importante treburile decât persoana proprie, ci pentru că este riscant să ajungeți în momentul în care vă veți spune în minte că nu puteți face NIMIC. În acest caz este important să faceți lucruri care, deși nu vor schimba radical ce se întâmplă în jur totuși, vor fi dovezi palpabile că sunteți capabili.

5. Stabiliți prioritățile!

Crizele sunt momente în care valorile principiile și convingerile vechi își pierd din importanță (și nu ne mai sunt de ajutor), iar altele noi nu sunt încă stabilite. Vom fi nevoiți să renunțăm la unele lucruri (relații, interese, idei învechite…) pentru a reuși să mergem mai departe. Uneori ne simțim blocați și mai mult dacă vrem să ne mișcăm/dezvoltăm, dar refuzăm să lăsăm lucrurile să plece. Este ca și cum un copil care învață să meargă ar vrea să păstreze pentru totdeauna forma veche de deplasare și din cauza asta nu reușește să facă primii pași. O criză e ca un cutremur interior, este nevoie să punem în siguranță lucrurile CU ADEVĂRAT IMPORTANTE. Iar aici ar fi bine să clarificăm ce este prioritar pentru noi și ce nu mai este. Prea multă energie pur și simplu se pierde în a păstra lucrurile care AU FOST importante la un moment dat, dar nu vor mai fi pentru următoarea etapă a vieții.

Mă voi bucura dacă măcar ceva din ce am scris mai sus se potrivește, totuși, dacă pare că nimic nu mai funcționează, poate ar fi cazul să vă adresați la un psiholog.

Să vă fie cu folos!


Vera Budan
Vera Budan

Psiholog Clinician licențiat în psihologie, master în psihologie clinică. Psihoterapeut în formare, NLP Practitioner, NLP Master, Master în Comunicare Hipnotică. Autoarea cărții "Calea Feminității".

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Vera Budan — Psiholog Tel.: 079 03-65-86 psiholog-verabudan.md

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Psihologi»

Articole populare a rubricii «Psihologi»