Articolul se referă la temele:

Lăcomia la copii mai mari de 5 ani0

Lăcomia la copii mai mari de 5 ani

Un micuț ce ține strâns în mână o jucărie și strigă "nu dau" ne trezește adesea milă. Dar dacă un elev de clasa întâi permanent încearcă să rupă ceva pentru sine, ba cât mai mult — îi îngrijorează serios pe părinți. De unde vine această lăcomie? Și ce facem în așa caz? Explică psihologul Irina Dvornina.

Atunci când copilul refuză să se împartă cu mașinuța sa, multe mame încearcă să-l convingă să dea și altor copii. Deși este o tactică greșită, ba chiar necugetată la această vârstă. Dar atunci când mai crește și începe să adune în jurul său toate jucăriile sau alte obiecte, indiferent de situație? Atitudinea față de un asemenea comportament se schimbă radical. Apare o stare de tensiune și de neînțelegere a ceea ce se întâmplă. E ceva normal sau, totuși, e nevoie de acționat? Ce este aceasta de fapt? Lăcomie? Zgârcenie? Caracter? Boală?

Sursa zgârceniei își are rădăcinile în vremurile îndepărtate ale istoriei omenirii, atunci când oamenii primitivi erau nevoiți să dobândească în permanență alimente și alte resurse. Multe animale și astăzi, de exemplu lupii, se străduie să apuce și să distrugă mai mult decât ar avea nevoie. Asemenea exemple demonstrează că lăcomia nu reprezintă o prerogativă umană, ci cel mai probabil, am moștenit-o de la strămoși.

Seneca, filozof antic roman, încă cu două mii de ani în urmă a observat: "Săracii își doresc măcar ceva, bogații — multe, lacomii — totul. Prin ce se deosebește lăcomia de zgârcenie?"

Zgârcenia e atunci când îți e milă să dai ceea ce îți aparține. Iar lăcomia — atunci când vrei să primești tot, și ce e al tău, și ce nu-ți aparține. Zgârcenia — nu e doar o trăsătură a personalității, dar și un fenomen social-cultural. Pe când lăcomia — o dobândire personală. În continuare vom vorbi anume despre aceasta.

De unde vine lăcomia?

Cât de des se întâmplă aceasta, rădăcinile vin din copilăria timpurie. Lăcomia adesea se formează în baza unei experiențe negative la o vârstă timpurie. De exemplu, dragoste părintească insuficientă, sentiment de abandonare, încălcarea atașamentului. Uneori joacă rol — lipsa de bunuri materiale în copilărie, pierderea unor persoane dragi, divorțul părinților. Sau viciversa — grija exagerată, când nu există niciun fel de interdicții și copilului i se permite tot. Evident, părinții nu se comportă intenționat în acest mod, acestea sunt niște așa-numite reguli inconștiente.

Mai departe — apare sentimentul de anxietate și vulnerabilitate. Frecvent, împreună cu autoaprecierea joasă, aceasta duce la condiția în care omul caută satisfacerea necesităților personale într-un limbaj accesibil pentru dezvoltarea sa. O fetiță mică, venită a mine la o consultație, consideră că în viață cea mai importantă este — bogăția (materială). Nu pentru că așa a fost învățată. Ea, pur și simplu, are deja o experiență traumatizantă, iar bogăția (așa cum o percepe ea la ai săi 5 ani) îi servește drept srijin, pe care îl poți pipăi în lumea ei foarte instabilă.

Acumularea de resurse, economia etc. devin un mod de viață, suplinesc timpul și sunt considerate drept ceva foarte necesar. Aceasta, de fapt, este o încercare de a umple golul emoțional și spiritual.

Prin ce este periculoasă lăcomia?

Pericolul constă în faptul că lăcomia este însoțită de frică, stres, depresie. În măsura creșterii, această particularitate nu doar înrăutățește starea psihosomatică a omului, dar și generează conflicte, gelozie, invidie. În asociere cu alte trăsături de personalitate, se pot forma un comportament dezadaptiv — minciună, furt și înclinație spre jocuri de noroc. Un cocktail nu prea avantajos, nu-i așa? Omul, îndrăznesc să spun acest cuvânt, care "suferă" de lăcomie, nu are satisfacția așteptată, în ciuda eforturilor sale.

Lăcomia, de fapt, este un sentiment, adică, emoție. Care anume — e clar situațional. Dar cel mai des — sentiment de abandonare, neajutorare, anxietate.

Când trebuie să ne îngrijorăm?

La 3 ani — e încă devreme să bateți alarma. Dar, faptul că copilu dv. ia totul din mâinile altora - nu e nici motiv de mândrie. Iar mai curând de a urmări și a înțelege: ce necesitate la moment încearcă să satisfacă copilul?

La vârsta de 5-7 ani, zgârcenia și lăcomia — acei factori în spatele cărora trebuie să căutați probleme mai serioase. Dacă nu acordăm atenție acestui moment la vârsta școlară mică, atunci în asolescență va fi dificil să faceți față situației.

Dificultăți în viitor

Ce amenință manifestarea lăcomiei la o vârstă mare? Înainte de toate, cu asemenea copii refuză să comunice semenii. Aceștia sunt respinși de colectiv, și se ciocnesc cu problema singurătății.

Copilul, transformându-se în adult cu un asemenea model de comportament, mai mult decât probabil va fi singuratic. El este conflictuos. Devenind adult, impune relații contractuale și la serviciu, și în familie, și în prietenie. Pentru el însuși — e un stres. Sentimentul de emoție că cineva a primit mai mult.

În anumite momente, un asemenea om îi pare rău să cheltuie bani pentru apropiați sau pentru sine însuși. Se pot dezvolta asemenea tulburări psihoogice precum slăbiciune pentru cumpărături, pentru jocuri de noroc.

Cum reacționăm?

Multe sunt în puterea părinților. De modul în care reacționează ei la manifestarea acestor sentimente în comportamentul copilului și de ce zic ei în acest moment — depinde viitorul acestuia. Părinții ar trebuie să se abțină de a lua poziție negativă, explicându-și comportamentul copilului prin faptul că se poate apăra, știe ce vrea, el pur și simplu e lider etc.

Ce facem? Pentru început, părinții ar trebui să recunoască problema, existența acesteia. Ulterior, în funcție de vârsta copilului, după posibilitate să identificați cauzele și deja să lucrați cu acestea. Multora părinții le pot face față de sine stătător. Dacă simțiți că nu vă isprăviți — întotdeauna puteți solicita ajutorul psihologului.

În cazul în care motivele au apărut cu mult timp în urmă, sau manifestarea deja durează — puțin probabil veți reuși să corectați totalmente această trăsătură. Dar puteți reduce nivelul și pur și simplu să începeți să înțelegeți ce se întâmpla și se întâmplă în viața copilului dv.


Irina Dvornina
Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Irina Dvornina — Psiholog Tel.: 0 794 3-60-18

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Copilul 0-1 ani»

Articole populare a rubricii «Copilul 0-1 ani»