Apa Buna

Mini-recomandări: cum să nu revărsăm emoțiile negative asupra copilului, atunci când mama e la limită?2

Mini-recomandări: cum să nu revărsăm emoțiile negative asupra copilului, atunci când mama e la limită?

Expertul nostru, Natalia Șoșeva, povestește ce trebuie să facă părinții atunci când emoțiile se intensifică și sunt gata să se reverse printr-o avalanșă devastatoare asupra copilului.

Psihologul canadian Gordon Neufeld, spunea: "Vă considerați o personalitate adultă, bine formată și acceptați toate limitele dvs.?! Este timpul potrivit să cunoașteți starea reală a lucrurilor și să concepeți un copil. Iar cel mai bine – mai mulți." Mai mult: "Eu mă consideram persoană neagresivă până în momentul în care în casa mea nu au apărut copii".

De fapt, fiecare mamă periodic simte furie sau iritabilitate față de propriul copil. Despre aceasta nu e plăcut să vorbești, în societatea noastră în genere multe emoții reprezintă subiecte tabu. Dar acestea există! Și nu există părinte care niciodată în viață nu s-a înfuriat pe copilul său. Toți, se întâmplă să fim în robia emoțiilor personale. Și, pur și simplu, să le elimine de la sine fără de urmă nimeni nu este capabil. Dar fiecare poate conduce asemenea situații spre o mică "eroare"!

Agresivitatea se manifestă în diferite moduri. Frecvent aceasta se exprimă prin certarea și pedepsirea copilului. Dar la baza oricărei agresiuni stă frustrarea — o stare emoțională specială, pe care o avem atunci când dorințele noastre nu corespund realității, când ceva nu merge, nu se primește etc.

Respectiv motivul nereușitelor noastre nu este copilul, acesta pur și simplu cade "sub mâna fierbinte" a adultului. Frustrarea reprezintă emoția de bază și, de regulă, nu se conștientizează. Dar dacă te strădui să o conștientizezi și îi oferi o ieșire ecologică, atunci manifestările agresive pot fi evitate.

De ce este util să învățați să exprimați ecologic frustrarea? Avantajele sunt nelimitate, dar le voi menționa pe cele mai importante:

  • Veți putea aștepta acel moment, pentru ca mai târziu să apreciați situația obiectiv și pentru a nu întreprinde ceva de ce ulterior v-ar putea părea rău.
  • Apare posibilitatea de a salva relațiile, astfel încât atunci când se vor mai calma spiritele, să-i puteți transmite copilului gândul necesar. Doar în situații stresante nici dumneavoastră, nici copilul, nu gândiți logic, respectiv e absolut inutil să-l învățați ceva, să-i explicați ceva în acel moment, să-l faceți să acționeze într-un alt mod.
  • Nu pierdeți auto-controlul.
  • Păstrați poziția autoritară în fața copilului.
  • Prin exemplul dumneavoastră, copilul, cu timpul, în mod automat va începe să aplice metode ecologice de exprimare a agresiunii. Oare nu e minunat?

Așadar, mici recomandări: cum să nu te descarci pe copil, atunci când mama este la limită:

1. Recunoașteți și vorbiți în sine despre sentimentele pe care le aveți, de exemplu:

  • Spuneți în sine: "Sunt furioasă, sunt foarte furioasă!". (E bine dacă în schimbul acestei emoții va veni compătimire față de sine însăși și întrebarea: "Ce nu-mi ajunge, ce grijă am?")
  • Rostiți cu voce tare sentimentele opuse, de exemplu: "Pe de o parte îmi iubesc nespus copilul, iar pe de alta – sunt extrem de furioasă."

2. Exprimați emoțiile în formă de joc:

  • Imaginați-vă că sunteți tigru: "Sunt un tigru flămând, rrrr acuș te prind și te mușc." (V-ați putea transforma și în dragon, baba cloanța, în cine vreți!)
  • De exemplu, dacă copilul nicidecum nu vrea să părăsească terenul de joacă, pe emoții să-i spui: ”Așa, atât!”, după care deja în formă de joc să continui: ”Eu acuș te voi apuca de o aripă!” Apucați-l, rotiți-l, aruncați-l pe umăr și duceți-l.

3. Verbalizați-vă agresivitatea:

  • prin joc, cu voce groaznică strigați: "Uhhhhhh, cât de înfuriatăăăăă sunt, rrrr!!!" (Obligatoriu jucăuș! Copilul nu e vinovat de reacțiile noastre emoționale).
  • urlați sau strigați "AAAAAAA" în pod, ținând capul în sus, precum o lupoaică.
  • înjurați într-o limbă neînțeleasă, născocită la emoții, pentru a nu spune lucruri concrete în pus (fie, de exemplu, în locul cuvintelor de ocară ați putea folosi denumiri de legume).
  • încercați să cântați, de exemplu, sunete din gât.

4. Îndreptați agresiunea în mișcări:

  • începeți să șuierați, să tropăiți, să prindeți o muscă invizibilă.
  • dansați.
  • este dovedit faptul că exercițiile fizice ajută perfect la "spulberarea" agresiunii.

Prin urmare, ați putea chiar face așezări sau flotări.

5. Îndreptați agresiunea în acțiuni:

Dacă copilul face isterie după isterie, iar puterea dvs. este la final și nu mai aveți forță să-l liniștiți și impulsurile de agresivitate încep să apară, în acest moment ați putea încerca să le aruncați prin a vă îmbrățișa strâns copilul sau să-l strângeți brusc după care să-l pupați. Adică la apariția impulsului de agresiune, pe fundalul acestuia, începeți să vă îmbrățișați strâns copilul, impulsul trece și se transformă într-o metodă ecologică, spulberând agresiunea.

  • aruncați mingea (în perete, pe podea).
  • călcați niște vase din plastic sau cutii cartonate.
  • deschideți dulapurile și aruncați jos lucrurile de pe rafturi.
  • umflați baloane (apoi puteți să le spargeți).
  • stricați creioane.
  • rupeți hârtie.

6. Vărsați agresiunea împreună cu copilul:

  • încercați împreună cu copilul să aruncați unul în celălalt ceva moale (și copilul are dreptul să arunce). De exemplu, jucării de pluș, cubulețe moi, ciorapi etc.
  • faceți zgomot cu capace de la cratiță.

7. Respirați!

  • inspirați adânc, apoi expirați: "uuu-uuu-h".
  • de câteva ori inspirați și expirați cu flux mărunt.

8. Opriți-vă. Concentrați atenția asupra propriului corp. Ce simțiți?

  • de exemplu, vă puteți pișca (creierul se întrerupe și explozia nu se produce ).
  • încercați să "vă micșorați fizic": dacă erați în picioare – așezați-vă, dacă ședeați — mai bine vă culcați. E destul de complicat să te înfurii sau și strigi din poziția culcată.
  • urmăriți ce se întâmplă cu corpul la nivel fiziologic? Despre aceasta este o lecție foarte bună prezentată de Dima Zitser. Ideea costă în aceea că până a urma reacția emoțională, corpul nostru suportă modificări la nivel fiziologic: se reține suflarea, se strâng pumnii, se încordează dinții etc. Dacă am urmări acest moment și am efectua o mișcare inversă (am restabili respirația, am desface pumnii, am relaxa maxilarul), atunci nu ne vom mai putea scufunda în emoții. Iată link-ul.

9. Vizualizați:

  • imaginați-vă că fugiți repede, săriți peste obstacole, strigați etc. Și concomitent, simțiți acele senzații, o încordare.
  • Imaginați-vă ceea ce ați vrea să faceți.

10.Luați o pauză.

De fapt, acestea nu au fost inventate pentru copii, ci pentru adulți, cu ideea că părinții uneori au nevoie de o pauză, pentru a nu le aduce daune copiilor.

Ieșiți din odaie. (Înainte de aceasta, ar fi bine să spuneți copilului, de exemplu: ”Eu merg să beau apă/să-mi spăl mâinile/să pun hainele la spălat”. Încercați să găsiți o modalitate de a lua o pauză, fără a arăta copilului că nu-i puteți face față).

  • mergeți în camera de baie, spălați-vă, țineți mâinile sub apă.
  • beți apă (pentru unii e bine să bea apă lent, pentru alții – foarte mult).
  • mergeți în altă cameră și loviți în perete, canapea, strigați în pernă.

11. Opriți-vă, separați emoțiile copilului de ale voastre.

Atunci când cineva este emoționat, are emoții puternice, expresive, apare un risc mare, de asemenea, ”de a pierde echilibrul”, ”de a se molipsi” de emoțiile acestuia și a pierde auto-controlul.

  • repetați "aici eu sunt adult, eu sunt adult"
  • "acum copilul se simte rău, îi este mai rău decât mie"
  • "acestea sunt emoțiile mele, copilul nu are nicio vină"
  • "pe ce m-am înfuriat acum? De ce sunt iritată?"
  • vizualizați-vă satisfacția de la experiența precedentă, păstrând auto-controlul.

12. Determinați pentru sine "ancora".

Aceasta este o metodă ajutătoare, care are scopul de a vă ajuta să vă amintiți în momentul potrivit despre posibilitatea ecologică de a vărsa agresiunea. Ce rol are în acest sens "ancora"?

  • purtați pe deget un inel mai puțin obișnuit / o brățară pe mână.
  • aranjați prin apartament mai multe fotografii ale copilului, când acesta era foarte micuț.
  • aranjați prin apartament cât mai multe imagini cu zâmbet.

Atât!

Sper că în această listă veți descoperi modalități potrivite pentru dvs. și copil (acele metode de care copilul nu se va speria) sau care vă vor inspira să găsiți noi ”colaci de salvare”.

Însă trebuie să rețineți. Pentru elaborarea oricărei obișnuințe noi, este nevoie de timp. Una dintre principalele sarcini – să învățați să vă opriți și să vă conștientizați simțirile și emoțiile. În practică, în acest sens este valabilă regula Hebba. Odată ce v-ați realizat pe sine însăși dintr-o parte, creierul formează un model neuronal nou. Ulterior, căpătând experiență, acesta începe de sine stătător să se activeze tot mai frecvent și pentru aceasta nu mai este nevoie de efort conștient. Astfel, începând să vă conștientizați și să vă denumiți emoțiile, de exemplu, ”acum sunt înfuriată” sau ”sunt supărată”, peste câteva luni veți începe mult mai ușor să observați și să numiți chiar cea mai ușoare iritare.

Unora le mai ajută:

Întocmiți un calendar – graficul emoțiilor pentru o zi și analizați când anume vă enervați și de ce. La fel, puteți bifa cu verde zilele fără stări agresive, și cu roșu, cele când nu v-a reușit să vă abțineți. Depistând momentele în care cel mai frecvent vă este dificil să țineți sub control emoțiile, străduiți-vă să luați măsuri. De exemplu, în acest interval de timp, invitați mama sau prietena în ospeție, mergeți la plimbare, mâncați ceva gustos etc.

În încheiere aș vrea să spun că toți suntem oameni, nu reușim întotdeauna să avem resurse, circumstanțele pot fi diferite. Nu încercați să fiți ideală, să nu vă enervați pe copil. Este imposibil!

Dacă se produce o stare tensionată, e important să dați dovadă de compasiune și pentru propria persoane. Oferiți-vă posibilitatea de a fi tristă, slabă, de a plânge, de a vă întrista pentru că ați acumulat prea multe frustrări și de această dată nu veți reuși să vă abțineți. Dacă vă este greu să ajungeți la asemenea simțuri, încercați să priviți un film cu tematică tristă sau să ascultați melodii de suflet. Poate vă va ajuta o simplă plimbare doar cu gândurile proprii sau povestiți despre tot ce aveți pe suflet unei prietene. Nu țineți totul în sine. Emoțiile trebuie trăite și eliberate.

Când vă veți reabilita, încercați să analizați situația și să vă adresați câteva întrebări:

  • Ce stare emoțională aveam până în momentul formării stării agresive sau până la momentul când eram pe punct de a exploda.
  • De ce eram în realitate iritată/înfuriată?
  • Ce necesitate nu mi-a fost satisfăcută? (nu am dormit suficient, eram flămândă, obosită, nu puteam efectua o activitate în liniște, s-au adunat mai multe probleme, lipsa ajutorului sau a susținerii etc. )
  • Aveam o reacție similară dacă înaintea mea era un copil străin?
  • Dar dacă nu eram obosită și plină de forță, aveam oare altă reacție?
  • Cum să procedez data viitoare, pentru a evita starea de agresivitate?
  • Cum aș putea reacționa altfel la situația respectivă?

Aveți răbdare, mergeți cu pași mici și neapărat va veni ziua când veți observa că aveți mai multă stăpânire de sine, auto-control și liniște în situații fierbinți, iar relația cu copilul a devenit mai caldă și mai armonioasă.

În această duminică, 10 iunie, Natalia Șoșeva va desfășura un seminar la tema: "Cum facem față agresivității copiilor?", unde toți doritorii vor avea posibilitatea personal să adreseze expertului întrebări referitoare la o situație proprie.


Natalia Șoșeva
Natalia Șoșeva

Psiholog. Oferă consultații părinților cu privire la diferite probleme legate de emoțiile, sentimentele și grijile părintești. La subiectul educației și disciplinei copiilor, relația dintre frați, adaptarea la grădință, situații de divorț sau despărțirea de durată a copiilor cu părinții.

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Șoșeva Natalia — Psiholog Tel.: 0 672 6-03-22

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Parteneri noi

Cele mai interesante

Teme populare a rubricii «Psihologi»

Articole populare a rubricii «Psihologi»