Familia vs libertatea de acțiune0

Familia vs libertatea de acțiune

Imaginea unei familii perfecte — atunci când toți iau masa împreună, privesc împreună un film, se distrează la fel împreună. Dar, în realitate, mama ar vrea să privească un serial, tata o emisiune cu tematică politică, iar fiul — desene animate. Cât de important e ca în familie să existe activități și interese comune? Sau dacă feciorul nu vrea să meargă în week-end la bunica, ar fi mai bine să nu fie impus? Iar dacă fiecărui i se oferă libertatea de acțiune și toți se vor împrăștia prin odăile sale — ce fel de familie mai este aceasta? Cum menținem linia de demarcație între libertatea de acțiune și solidaritatea în familie? Explică psihologul Irina Dvornina.

Familia — un organism social viu, care într-un anumit moment se naște, se dezvoltă și crește, periodic se îmbolnăvește și se vindecă. Evident, există o imagine de familie perfectă, care practic s-a transformat într-un stereotip. Familia stă la masă, mama și tata zâmbesc, copiii cu acuratețe înfășoară furculița cu spaghete, în aer plutește iubirea, surâsurile și așteptarea sărbătorii. Un al tablou — pe o canapea moale, amplasată în fața televizorului, tata o îmbrățișează pe mama, mama — copilul, și toți împreună privesc cu entuziasm fotbal sau cu bucurie — pe purcelușa Peppa. Dar în viața noastră, asemenea imagini nu că ar face parte din domeniul fantasticului, dar adesea nu se asociază cu realitatea. Bineînțeles, mamei i-ar putea plăcea fotbalul, iar tatălui toate purcelușele și toți ursuleții din desene animate, dar oare le mai rămâne timp și au posibilitatea de a mai viziona împreună cu toată familia un meci de fotbal sau episoadele noi de desene animate? E bine dacă există posibilitatea de a privi literalmente în aceeași cameră fotbal, la tabletă desene animate, iar la televizorul din bucătărie — un serial. Iar la cină, să discutați cu familia despre aceste plăceri. În acest caz, cum se infiltrează în realitatea familiei regula care zice că toți membrii familiei ar trebui să le facă pe toate împreună. Cât de important este acest lucru într-adevăr în realitate? Este oare chiar atât de important — de a avea interese și planuri comune?

Pe de o parte, constrângerile și obligațiile nu contribuie la comunitate, iar pe de alta — dacă fiecare face ceea ce-i place, atunci unde este familia ca organism unic? Unde este limita dintre libertatea de acțiune și unirea familiei?

Atunci când mă ciocnesc cu asemenea tip de cerințe, uneori apare dorința de a găsi acea persoană care a dat naștere mitului ce susține că într-un cuplu neapărat trebuie să fie interese comune, altfel nicidecum, și să-l privesc în ochi. Și, posibil, chiar să mă interesez de ce a făcut acest lucru.

În realitate, interesele comune proverbiale, același cerc de prieteni și același serviciu, mult mai frecvent generează probleme în relația unui cuplu, decât îl apropie. În general, aceleași interese — reprezintă mai mult un punct de contact, în care și se nasc relațiile. ”Tu asculți rock? Și eu respect acest gen de muzică. Tu urăști oamenii proști? Nici mie nu-mi plac. Preferi viteza? Oooo, eu la fel! Se pare că ne asemănăm!”

În viziunea mea, este mult mai important ca un cuplu să aibă aceleași valori (ca fundament al relației), scopuri (ca vector a direcției) și, cu timpul, să apară noi interese comune, care să-i apropie. Pe când activitățile oamenilor ar putea fi diferite. Obiectivul comun de tipul construirii unei case, creării unui centru pentru copii, dorința comună de a călători dintr-o țară în alta, sentimentul plăcerii de a-și povesti evenimentele ce au avut loc în ziua precedentă, sentimentele apărute într-o situație sau alta — se va păstra o perioadă mai îndelungată, decât interesul pentru a merge la discotecă sau a discuta vecinii de mult uitați sau colegii.

E bine sau rău, atunci când persoanele dintr-un cuplu sunt colegi sau activează în același oficiu? Sunt cazuri când în asemenea perechi, relațiile sunt echilibrate și nu se contopesc cu activitatea profesională. Dar, de fapt, din lipsa posibilității de a se despărți măcar în orele de lucru, cuplurile se plictisesc rapid unul de celălalt și tind să petreacă mai mult timp separat, fie nu se grăbesc să treacă la o nouă etapă în relație. Doar din motivul insuficienței spațiului personal.

Pe de altă parte, pentru mulți oameni este important ca persoana iubită să fie interesată de serviciul lor și să înțeleagă problemele. Respectiv, chiar dacă nu activați împreună, va fi un obicei benefic să discutați despre serviciu și să vă ascultați reciproc. Cunoscuta frază ”lasă serviciul la serviciu” nu trebuie înțeleasă literalmente — noi petrecem la locul de muncă o treime a zilei, și aceasta este o parte destul de semnificativă din viața partenerului, ceea ce e dificil de a supraestima.

Nu e o crimă, dacă cineva dintre voi uneori ar vrea să iasă cu prietenii fără a doua jumătate, să meargă la muzeu, la o expoziție, la magazin (celălalt doar va fi bucuros să evite asemenea activități), să fumeze de unul singur, la urma urmei. Este destul de posibilă o relație între un programist și un filolog, pictor și profesoară de matematică, medic și instalator.

În căsătorie este important să se stabilească anumite limite, pe care fiecare cuplu le impune individual: granițe individuale, zone de libertate și integritate.

Adică, relațiile se construiesc nu atât punând bază pe interesele comune, ci, mai degrabă, pe un interes reciproc.

Odată cu trecerea timpului, în familii apar anumite tradiții proprii, reguli, obiceiuri, fundații. Este posibil că veți petrece împreună seara de vineri, toate cinele și călătoriile. Duminica soțul merge la pescuit de unul singur, iar soția se întâlnește cu prietenele. Dacă aceasta este valabil pentru familia voastră, vi se potrivește – atunci aceasta e benefic pentru familia dvs.

O altă întrebare — cum în acest sistem se încadrează copiii?

Interesul față de chestiunile lor și zona personală pentru ei este la fel de important ca și pentru dvs., indiferent de vârsta pe care o au. Cu toate acestea, spre exemplu, plecările la bunica, până la o anumită vârstă, nu se discută. În unele cazuri se propune următoarea alternativă: acum plecăm la bunica, iar ulterior mergi să te vezi cu prietenii. Pe măsură ce cresc și se dezvoltă abilitatea de a fi responsabili pentru propriile alegeri, la copii apare posibilitatea de a alege ce să facă și ce nu. Dar aceasta e puțin altă istorie.

Atunci când totul a fost discutat, formulat, cât privește semnificația libertății în interiorul familiei, au fost determinate zonele libertății personale, obligațiile, interesele, există timp liber și comunicare, nu mai apar întrebări de genul – ”suntem oare o familie”.



Irina Dvornina
Irina Dvornina

Psiholog. Oferă consultații individuale și în grup. Lucrează cu copiii, adolescenții și părinții acestora. Specialist în temele ce se referă la relație și dificultățile corespunzătoare cu partenerul, familia, părinții. Abordează temele ce țin de pierderile perinatale, infertilității psihologice .

Îmi place

Dacă ați observat o greșeală sau o inexactitate în text anunțați-ne.

Informație de contact

Irina Dvornina — Psiholog Tel.: 0 794 3-60-18

Comentariul dvs.

Dacă tema abordată v-a trezit interes, puteți să, lăsați un comentariu

Comentarii 1

Sortare
  • Nou
  • Anterior
  • 18 ian. 17:51 #1 Alla Dvornina

    Семья - это маленькая страна со своим укладом и традициями. Самое важное для членов этого сообщества знать, что ты на свете не один, что у тебя есть тыл, есть опора и поддержка в трудный момент в лице членов твоей семьи, которые тебя всегда поддержат, не бросят и не предадут! Семья -это уважение, любовь, понимание и поддержка!

    Răspundeți